FOR AN ACTIVE EUROPEAN CITIZENSHIP:

      the EUROPEAN CHARTER of STUDENT COUNCIL -ESCS

Pentru o cetăţenie europeană activă:

     Carta europeană a Consiliului elevilor

 

LA PARTENERII DIN

 

CESTAS - FRANŢA

 

            Prima zi – 24 ianuarie 2010

E duminică. Dis–de-dimineaţă, în jurul orei 5,  am ajuns la aeroport. Am parcurs formalităţile de predare a bagajelor, am trecut peste controalele obişnuite. Suntem în avion. Nici n-am avut vreme să ne dezmeticim că aterizăm la Bucureşti. Aeroportul Henri Coandă de la Otopeni-Bucureşti este foarte mare. Ca pe orice aeroport peste tot este lume multă, agitaţie, din timp în timp anunţuri, ecrane cu plecări şi sosiri. Urmărim ceva mai  mult timp echipa de hochei a clubului din Barcelona, apoi bem o ciocolată caldă şi plecăm să facem ultimele cumpărături la Billa. Pe la 12 ne pregătim pentru celălalt zbor, de data acesta până la Lyon. În avion timpul trece greu ... mai picotim ... mai facem integrame. În cele din urmă pe la orele 18, ora României, am ajuns la Lyon. Aeroportul este mult mai mare decât cel de la Bucureşti, cu mult mai multe magazine, toţi pereţii fiind din sticlă. Afară este foarte frumos şi cald. Cât ne plimbăm prin aeroport învăţăm că „oui” înseamnă „da”. În scurt timp decolăm spre Bordeaux. Avionul cu care călătorim este foarte mare, lucru de mirare pentru cursele interne. Am constatat că şi pistele şi suprafaţa aeroportului din Lyon sunt mult mai mari, mai întinse, mai lungi. Ajunse la Bordeaux ne amuzăm  căutându-ne bagajele pe banda rulantă, lucru destul de uşor, căci fiecare ne-am legat câte un şiret de altă culoare de bagajul personal.

În sfârşit am ajuns la Cestas, un oraş de aproape 15 000 de locuitori. Localitatea se află în landul Bordeaux, la sud-vestul acestei zone, având o suprafaţă de 10.000 de hectare. În jurul localităţii se află două ochiuri de apă şi o pădure de pini de aproape 600 de hectare. Numele de Cestas vine din latinescul Cestum, fiind legat de a şasea coloană militară care acţiona între Bordeau şi Oceanul Atralntic. În Evul Mediu, oraşul Cestas era pe drumul de pelerinaj pentru St.Jacques de Compostella, din Santiago de Compostella. În timpul campaniei din Spania a lui Napoleon, acesta a dormit cu trupele în pădurea de  la Cestas. Gara din Cestas a fost una din primele din Franţa, fiind inaugurată în 1841. Locuitorii din Cestas sunt foarte cunoscuţi pentru mierea de albine pe care o produc.

Iată-ne şi la hotel. Ne amuzăm că avem şi paturi suprapuse, pierdem timpul  cu duşul, dar obosite, până la urmă adormim.

 

A doua zi – 25 ianuarie 2010

Astăzi vom începe activităţile. Ne-am sculat destul de devreme, am luat micul dejun în hotel. Ne-a plăcut pentru că era bufet suedez, cu multe cereale, foarte multe lactate, fructe. La hotel a venit Michel, unul dintre profesorii francezi, să ne ia. Am mers cu tramvaiul.

Şcoala este destul de mare. Din curte se vedeau doar pereţi şi geamuri care ascundeau interiorul. Aşa cum se întâmplă în astfel de vizite, primele ore la colegii noştri din Cestas le-am petrecut cu vizitarea şcolii. Am aflat că şi ei, ca şi noi, au o clădire A şi o clădire B. Clădirile acestei şcoli erau mult mai mari decât ale şcolii noastre. Am parcurs mai întâi holul de unde se poate intra în cabinetul directoarei. Am vizitat apoi clădirea A. Mergând spre prima clasă, am observat că elevii îşi lăsau ghiozdanele grămadă pe nişte suporturi roşii. Pe pereţii holului de la fiecare etaj scria ce nivel de clasă studiază la acel nivel. Paul Julian, şeful consiliului elevilor din şcoală, ne-a spus că elevii îşi lasă toată ziua ghiozdanele pe coridor, luând cu ei doar manualul, caietele şi materialele pentru fiecare dintre ore. În pauze, elevii ies în curte şi de acolo îi preia profesorul cu care vor face ora care urmează.

În sfârşit, intrăm în prima clasă. Este sala de muzică. Profesorul era în fata smartboard-ului, elevii aşezaţi în semicerc îl urmăreau. În clasă erau foarte multe instrumente muzicale. La ora la care am asistat, elevii au învăţat despre ritm, făcându-ne şi nouă câteva demonstraţii.

Urmează vizitarea clădirii B. Am intrat în clasele pentru matematică, geografie şi istorie, clase care sunt construite puţin altfel decât o clasă obişnuită.

Deosebite au fost sălile pentru arte şi biologie. În sala de arte exista şi o simeză de culoare albastră pe care erau expuse lucrările realizate de copii. Doamna profesoara a prezentat câteva  din ultimele lucrări ale elevilor, realizate prin folosirea tehnologiei. În laboratorul de biologie, fiecare masă era legată la sursa de curent electric, având fiecare şi microscop... alăturat sălii, era biroul profesorului de biologie, în care se aflau multe materiale didactice.

În după amiaza acestei zile am cunoscut şi cantina. Copiii stăteau în şir indian cu tăvi pe care îşi alegeau platourile cu mâncare. În sala de mese era linişte, iar după ce terminau elevii debarasau singuri masa, ducând  resturile şi vasele într-o încăpere alăturată. Mâncarea a fost foarte bună şi bucătăresele arătau fără cusur. Trebuie să spunem că  la prânz elevii au două ore libere pentru servirea mesei şi pentru a se relaxa.

Ne-a plăcut şcoala, care este îngrijită, spaţioasă şi păstrată bine de către elevi. Ne-au plăcut şi prietenia şi interesul cu care am fost primiţi de colegii noştri francezi.

După masă am vizitata biroul lui Michel şi am urmărit prezentarea materialelor expuse la panoul Comenius. Am discutat şi cu elevii francezi implicaţi în proiect. Sunt foarte simpatici, mulţi băieţi şi două fete. Am cunoscut şi o fată din Brazilia care ne-a impresionat prin faptul că ştia libaneza, engleza, franceza, rataba şi…încă o limbă, dar am uitat care.

A urmat o activitate în care au fost reamintite ţelurile proiectului şi s-au prezentat realizările obţinute după vizita din Polonia pentru stabilirea regulilor consiliului elevilor, aşa cum au fost ele sintetizate de fiecare ţară.

Spre seară, la orele 18, am fost să vizităm primăria unde ne-a primit primarul. Apoi am luat cina la un restaurant din Bordeaux. Am sta  împreună cu băieţii francezi cu care ne-am înţeles bine.

 

A treia zi –26 ianuarie 2010

Este o zi plină de activităţi. De dimineaţă, la întâlnirea cu ceilalţi elevi, fiecare delegaţie prezintă activităţile desfăşurate în Ziua Comenius împotriva  violenţei, iar apoi, adulţi şi copii, lucrăm la înjghebarea cartei europene a consiliului elevilor.

Foarte repede am prânzit şi am plecat să vedem oraşul Bordeaux. Bordeaux este un oraş în sud-vestul Franţei, prefectura departamentului Gironde şi capitala regiunii Aquitania. Oraşul este traversat de fluviul Garonne. Centrul istoric vechi al oraşului Bordeaux a fost înscris în anul 2005 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Regiunea este una dintre cele mai lăudate producătoare de vinuri din Franţa dar, până de curând, nici un vizitator nu era cu adevărat interesat de oraş, ci doar de "produsele" sale. Noul proiect de reconstrucţie a zonei (iniţiat de primarul şi fostul prim-ministru francez Alain Juppe) a renăscut edificii care se credeau pierdute, a reamenajat porţiunea de lânga râul Garonne, a construit o piscină care să reflecte Place de la Bourse şi a transformat centrul în zonă pietonală. Am vizitat oraşul Bordeaux, cu renumitul  hotel Regent şi cu şi mai renumitul său teatru.

 Opera şi teatrul din Bordeaux sunt două bijuterii arhitecturale. Clădirea ne-a impresionat prin coloanele,  statuile care o decorează. Am rămas cu răsuflarea tăiată când ni s-a permis  să intrăm în sala de spectacol, elegantă şi cu minunate picturi murale.

Bordeaux-ul e un oraş studenţesc, plin de viaţă, de restaurante, de magazine, cu o atmosferă plăcută, cu străzile animate şi  porţi impresionante (La Grosse Cloche, Cailhau, Dijeau, etc.), podul de piatră, precum şi strada pietonala Sainte-Catherine, cea mai lungă stradă pietonală din Europa. Deosebit este tramvaiul modern, introdus în 2003, care captează curentul de la sol, prin linii.

Deosebită este  Esplanada Quinconces e un spaţiu imens de 12 hectare, situat nu departe de malurile Garonului şi de parcul Jardin Publique. E cea mai mare piaţă din Europa; înainte în aceste locuri domnea Castelul Trompette. Pe malurile fluviului, recent renovate, se află Fântâna Graţiilor, în Piaţa Bursei, care se dezvăluie în toată splendoarea ei noaptea, fiind magnific luminată

Am fost din nou la cină într-un restaurant.

 

A patra zi –27 ianuarie 2010

După dejun, din nou la muncă. Trebuie să inventăm o povestioară în care se vorbeşte despre violenţă. Noi am introdus şi o idee despre „sexism”. Poveştile noastre au fost apoi transformate în bandă desenată, cu ajutorul domnului profesor, care a animat şi colorat desenele noastre.

Apoi am prezentat rezultatele activităţilor noastre pe grupe.

După masa am vizionat şi am discutat filmul „Între pereţi”.

Adunate în camera noastră am dezbătut puţin problema mâncării. Unele feluri au fost foarte gustoase ,,altele ciudate, mai ales combinaţiile: salată cu brânză de capră, miere, nuci şi condimente.

 

A cincea  zi –28 ianuarie 2010

Se fac ultimele prezentări ale materialelor lucrate.

Ne luăm rămas bun de la toţi participanţii spunându-le că-i aşteptăm în România.

Am luat din nou la rând aeroporturile şi avioanele.

A fost o activitate foarte interesantă pentru că am văzut locuri noi, am aflat câte ceva despre şcoala din Franţa, am călătorit cu multe avioane.

Moise Mădălina - clasa a VI-a C

Butar Ligia- clasa a VII-a B

Staicu Ana- clasa a VII-a B

prof. Comloşan Adriana