Pe strada Kimmeli (fostă Brezelmayer), azi Ion Ionescu de la Brad, (în anul 1951 primeşte această denumire), exista pe la anul 1892, pe terenul aparţinând călugărilor bisericii greco-catolice,un grajd (actuala sală de sport), unde erau ţinuţi caii care munceau viile întinse pe aceste locuri, între gara Fabric şi linia CFR care conduce la Lugoj, la est, şi Calea Aradului, la vest.
Cei care se ocupau de vie se numeau “vinţeleri” (lucrători la vie). Unul dintre aceştia este şi străbunicul elevului Wagner William (cel care a furnizat aceste date cu ani în urmă profesoarei Zeliţia Cărăneanţ, cea care intenţionase să facă monografia şcolii).
Grajdul se transformă mai târziu, prin desfiinţarea viilor, în atelier de ţesut al călugăriţelor, apoi în sală de clasă. În anul 1901, bătrânul Wagner termină aici 4 clase în limba germană. Din lista de inventar care există în actele şcolii, clădirile B, C, D, E apar încă din anul 1892 , conform anexei.
Ştiind că maghiarizarea învăţământului continua în forţă la începutul secolului al XX-lea (în anul 1904 guvernul maghiar introduce obligatoriu învăţarea limbii maghiare la liceu şi gimnaziu), ne surprinde faptul că nu aflăm absolut nimic despre clase maghiare la Şcoala Primară Nr. 12 Timişoara-Vii, la începutul secolului. Abia în chestionarul nr. 20/1951 se precizează că “Instituţia Şcolii maghiare nr. 8 Viile Fabricului”(şcolile aveau denumiri diferite, deşi se găseau în aceeaşi incintă), datează din 1947, iar documentele de arhivă sunt bilingve: română şi maghiară. O motivaţie a inexistenţei şcolii maghiare la începutul secolului o găsim în numărul mic de case care se ridicaseră la acea vreme în această zonă, în numărul mic de copii şi în faptul că nu erau încă învăţători care să cunoască limba maghiară.
Situația în 1947:
Cetate: 182 case, Fabricul iliric: 853 case, Fabricul german: 335 case, Iosefin: 333 case, Maiere 337 case. Total: 2045 case (cu 4475 familii şi 18103 locuitori)
Situaţia în 1851:
Cetate: 183 case cu 960 locuinţe,
Fabric: 1445 case cu 2887 locuinţe, Iosefin:
331 case cu 663 locuinţe
Maiere: 385 case cu 583 locuinţe. Total:
2344 case cu 3093 locuinţe
Observăm că, deşi apar case în zona Fabric, partea nordică a cartierului nu se încadrează în această statistică pentru că, la acea vreme (anii 1847, 1851, 1870 până la 1900), aici se întindeau viile Fabricului, apoi câmpuri de porumb şi grâu. Să nu uităm că între anii 1891-1900 numărul născuţilor s-a ridicat la 13043, iar al copiilor morţi la 12992.
În ceea ce priveşte înfiinţarea Şcolii de Copii Mici Nr. 13, Între-Vii, susţinem ideea că ,deşi prima şcoală de acest fel a apărut pentru prima dată în Timişoara în anul 1870, sub patronajul şcolii primare din Cetate, în cartierul Vii o astfel de şcoală se înfiinţează abia în anul 1934 prin “Ordinul Ministerului Instrucţiunii”, din 26 februarie 1934, care spune: “să înceapă cursurile la Şcoala de copii mici nr. 13 Între-Vii, patronată de Şcoala primară nr. 12 Timişoara- Vii”, care se înfiinţase cu mult înainte de 1929. Această dată (anul 1929) este vehiculată de Nicolae Ilieşiu în scrierea Timişoara – Monografie istorică, vol. I, care consideră în capitolul Şcoli de copii mici că Şcoala Primară s-a înfiinţat în anul 1929. Dar, atâta timp cât în anul 1920 începe aici cursurile Bărbăţean Gheorghe, tatăl unei colege a profesoarei Zeliţia Cărăneanţ şi atâta timp cât găsim în condica de prezenţă a anului 1923-1924, secţia română, ca director pe învăţătorul Gheorghe Petcu şi că în anul 1926 exista şcoală primară în limba germană , director fiind Hans Fritz, susţinem că anul apariţiei şcolii nu este 1929, aşa cum spune Nicolae Ilieşiu,ci anul 1897, dacă luăm în considerare faptul că bătrânul Wagner a terminat 4 clase în anul 1901.
După primul război mondial s-a făcut aici împroprietărirea şi mulţi locuitori săraci ai Timişoarei au primit loturi pentru case, teritoriul începând să se populeze. Cu timpul, s-a simţit nevoia unei parohii pe lângă şcoala care exista. În anul 1930 s-a constituit Comitetul Bisericesc, fiind de faţă şi învăţătorul şcolii, Ioan Bugariu. În Monografia bisericii, întocmită de preotul Ştefan Şora, care era şi învăţător, este menţionat faptul că a fost instalat ca preot la 1 decembrie 1933, într-o sală de clasă la şcoala primară din parohie, strada Kimmel nr. 2, şi că existau atunci aproximativ 408 familii în cartier.
În 1891 erau: Case de locuit: 3126, Școli: 22, Şcoli bisericeşti: 1, cazămi: 12, Spitale: 4, Băi publice: -.
Copyright @ 2025. Scoala 7 Timisoara
